Morihei Ueshiba

Toate lucrurile, materiale si spirituale, isi au originea intr-o singura sursa si sunt legate intre ele, ca si cum ar fi o singura familie. trecutul, prezentul si viitorul sunt cuprinse toate in forta vietii. Universul a luat nastere si s-a dezvoltat dintr-o singura sursa, iar noi evoluam prin procesul de unificare si armonizare.

Ca este reiki sau yoga, qi-gong sau calea crestina, budism sau mahomedanism , etc, etc este mai putin important. Ceea ce este cu adevarat important este faptul ca fiecare dintre noi incepem sa ne trezim, incepem sa cautam calea spre lumina, spre divinitate, atunci cand ne soseste momentul. Atunci cand Creatorul, Dumnezeu, Sinele Suprem considera ca a sosit momentul. Si nimeni nu ne poate opri din evolutia noastra. Teoretic. Practic se gasesc multi factori care incearca acest lucru. Ne pot incetini, ne pot da batai de cap, chiar si dureri de multe ori, dar de evoluat cam greu sa ne opreasca. Odata ce a fost de Sus luata decizia ca eu, ca fiinta sa evoluez spiritual, drumul este deja deschis. A, ca o sa am probleme cu Sinele meu, cu Ego-ul meu, ca orgoliul meu se va razvratii si se va umfla in pene (aviz amatorilor), asta este altceva. Asa cum altceva este si faptul ca exista si vor exista mereu oameni carora le este greu sa accepte un lucru elementar - nimeni nu este mai bun sau mai rau (prost) decat altcineva. Nimeni nu are mai mult sau mai putin decat altul. Nimeni nu merita mai mult sau mai putin decat cel de langa el. Din pacate, ajungem sa avem o cunoastere foarte mare, ajungem sa putem face multe, dar ne comportam ca niste copii de gradinita. Fiecare dintre noi este UNIC in acest univers. Fiecare are MENIREA lui, fiecare are MISIUNEA lui, fiecare are KARMA lui, etc, etc. Numai daca privim din prisma acestor trei factori, ar trebui sa ne fie clar si sa CONSTIENTIZAM faptul ca fiecare dintre noi este unic si diferit de ceilalti. Bine este, ideal chiar, sa scapam de "obiceiurile cele rele si pacatoase", sa scapam de Orgoliu, de mandria desarta si sa invatam sa iubim si sa ne bucuram cand vedem pe cineva ca incepe sa urce, sa evolueze - si atunci nu sa ii dam in cap ci sa il sustinem daca putem in drumul sau spre mantuire. Daca in schimb ne lasam manati de sentimente murdare si josnice din punctul meu de vedere nu am realizat mai nimic. Degeaba pot muta luna de pe cer daca nu pot iubi si ajuta un om dezinteresat. Stau si ma intreb de ce fiecare imperiu de pe acest pamanat si-a gasit sfarsitul, oricat de mare si frumos era el vazut din afara? Cine va reusi sa faca analogia isi va da seama ce am vrut sa spun.
Pana la urma cel mai mare dusman al nostru suntem noi insine. Cel mai greu este sa te lupti cu tine. Sa invingi demonii din tine, sa iti "educi" sinele sa asculte de tine in mod constient, sa te inveti tu pe tine sa iubesti fara a vrea ceva in schimb, etc...Atunci cand vom reusi sa privim oamenii in fata si nu ii vom judeca nici cum, cand tot ce vom vrea pentru ei este BINE si ne vo simti sufletul plin de IUBIRE, atunci da, ne putem considera adevarati maestrii, atunci vom putea considera ca am evoluat de la stadiul de "rama" la cel de OM. Spre asta tindem cu totii. Ce face diferenta dintre noi sunt veacurile in care ajungem acolo Unii cresc intr-o viata cat altii in zece ...
Acum multi ani, am invatat un lucru.
Daca vrei sa fii iubit, Iubeste !